La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată numai din satul de reședință, cu 917 locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală de băieți cu 56 de elevi. Satul Bordeștii de Jos, denumit pe atunci tot Bordești, făcea parte din comuna Tâmboești.
Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Plăinești a aceluiași județ, cu 1050 de locuitori. În 1931 comuna avea în compunere satele Bordeștii de Jos și Bordeștii de Sus.
În 1950, ea a fost transferată raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a trecut la județul Vrancea, satul Bordeștii de Sus revenind tot atunci la denumirea de Bordești.
Monumente istorice
În comuna Bordești se află două monumente istorice de interes național. Unul este clasificat ca monument de arhitectură — biserica „Adormirea Maicii Domnului” aflată la intrarea dinspre sud în satul Bordești, biserică ridicată în anii 1698–1699. Celălalt este clasificat ca monument memorial sau funerar și este reprezentat de cimitirul ostașilor români și germani din Primul Război Mondial, cimitir amenajat în anii 1930–1932.
În rest, în comună mai există două obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca situri arheologice. Unul cuprinde urmele unei așezări eneolitice (cultura Cucuteni), aflat în punctul „Gh. Asanache”, iar celălalt, aflat pe terasa râului Recea, la 500 m sud de sat, conține o așezare din Epoca Bronzului, atribuită culturii Monteoru.
